CĂRȚI POȘTALE


Colecția Andrei Ștomff

EFORIE NORD

  • Nume actual subiect: Colaj cu șase fotografii din Eforie Nord
  • Descriere: În prima fotografie din stânga sus în prim-plan se vede plaja Steaua de Mare unde se află mai mulți turiști. În plan îndepărtat pe partea dreaptă este digul Steaua de Mare, iar în fundal este Marea Neagră; A doua fotografie din mijloc sus în prim-plan se vede plaja unde sunt turiști care stau pe cearceafuri sub umbrele de soare, iar în plan îndepărtat se văd valurile Mării Negre; A treia fotografie din partea dreaptă sus are în prim-plan treptele unei scări care coboară spre plajă pe care stau două femei și privesc spre largul mării. În plan îndepărtat este Marea Neagră, iar pe partea dreaptă se vede o porțiune din digul Steaua de Mare; A patra fotografie din stânga jos are în prim-plan un spațiu verde cu alei, iar în plan îndepărtat se observă restaurantul Perla Mării; A cincea fotografie din mijloc jos are în prim-plan o terasă unde se văd mai multe persoane și un spațiu verde. În plan îndepărtat se observă fostul Oficiu P.T.T.R. și o altă clădire; A șasea fotografie din dreapta jos are în prim-plan scările de la restaurantul Perla Mării și în plan îndepărtat Complexul Hotelier Perla Mării.
  • Tip imagine: monocrom
  • Observații: Istoria stațiunii Eforie Nord se leagă de cea a localității vecine, stațiunea Eforie Sud, cu care formează o unitate administrativă. Piatra de temelie a stațiunii a fost pusă în anul 1894, atunci când organizația Eforia Spitalelor Civile din București a construit în zonă un sanatoriu balneoclimateric. Cinci ani mai târziu, alături de sanatoriu se ridică, pe malul mării, prima unitate de cazare din zonă, denumită Hotel Movilă (actual Hotel Parc, Eforie Sud), iar pe malul lacului Techirghiol se amenajează Băile Movilă. În acest fel a luat naștere stațiunea Movilă-Techirghiol. Începând cu anul 1920 în zonă sunt construite numeroase vile, reședințe și case de vacanță ale elitelor vremii. De-a lungul timpului, stațiunea s-a mai numit Carmen Sylva și Vasile Roaită. Până în anul 1933 stațiunea Eforie a aparținut de localitatea Techirghiol. Stațiunea Eforie Nord, de la malul Mării Negre, are o istorie lungă și încărcată de evenimente, ea fiind înființată înainte de Primul Război Mondial, mai precis în anul 1894. Mult inainte de acest eveniment, însă, în zona stațiunii Eforie Nord, de azi, la jumatate de kilometru spre sudul localității, au existat așezări traco-getice și daco-romane, care se prelungesc spre timpurile noastre, cu o viețuire creștină. Acest lucru a putut fi posibil atât datorită apropierii de țărmul mării, cât și a existenței unor izvoare de apă potabilă care au permis condiții bune pentru viață, astfel că s-au găsit aici trei vetre întinse de așezări străvechi: Tuzla Mică, Tuzla Mare și Cainaci. Peste așezările geto-romanilor, așezări românești, mai târziu, au venit și s-au stabilit turco-tătarii și alte populații în migrație. Războiul de Independență (1877 – 1878) eliberează Dobrogea de sub stăpânirea otomană, iar localitățile se repopulează cu români. Acesta este momentul în care Mihail Kogălniceanu este împroprietărit cu terenul de pe litoral, pe care îl cedează mai târziu statului român. În 1894, Ministerul Agriculturii și Domeniilor vindea Societății de Binefacere „Eforia Spitalelor Civile“, o organizație ce administra o serie de spitale în capitală și în țară, 100 de hectare de pământ pe malul lacului Techirghiol. De atunci, stațiunea a început să fie populată cu vile, sanatorii și baze de tratament, iar mai târziu cu hoteluri. La începuturile stațiunii Mihail Kogălniceanu a clădit o fântână publică, iar artiști și scriitori veneau aici pentru a se relaxa și pentru a scrie. (https://www.info-eforienord.ro/despre-eforie/istoric/); Centrul de Odihnă Eforie II, din care face parte Restaurantul Perla Mării (Aleea Perla Mării nr. 11, oraș Eforie Nord, județul Constanța) a fost proiectat de un colectiv condus de arhitecții Cezar Lăzărescu și Lucian Popovici, cu colaborarea arhitecților N. Stopler, A. Solari-Grimberg, Virginia Petrea, Paul Focșa, Antonia Aioanei, Gabriela Gheorghiu, Anca Borgovan Ionescu, J. Rosenberg, Gheorghe Dorin. Au colaborat, de asemenea: pentru partea de rezistență, colectivul condus de inginer Nicolae Laszlo; pentru instalații, colectivul condus de inginerii Gh. Stavrescu și Gh. Gheorghe; pentru mobilier, arhitectul V. Rado. Ansamblul Centrului de Odihnă și Tratament Eforie II, care putea asigura cazarea a 2000 de vizitatori a fost cel mai mare complex realizat până în 1959 pe litoralul Mării Negre. A fost amplasat la marginea localității Eforie Nord, între gară și șoseaua Constanța-Mangalia, beneficiind de o vedere panoramică spre mare și ghiol, precum și spre întregul cordon litoral care leagă Eforie Nord de Eforie Sud (la vremea respectivă Vasile Roaită). Compoziția generală a ansamblului trebuia să țină seama, pe de o parte, de principiul separării complete a funcțiunilor urbanistice, principiu adoptat la toate ansamblurile de pe litoral, iar pe de altă parte, de specificul amplasamentului, un teren cu o pantă ușoară spre mare (sud-est) și cu o vedere descendentă excepțională. În același timp, ansamblul era perceput ascendent, de la mare distanță (cca. 3km), de pe șoseaua dintre localitățile maritime, constituind elementul major la intrarea în stațiunea Eforie Nord, dinspre Eforie Sud. Inițial au existat mai multe variante de amplasament. Principala funcțiune urbană a ansamblului, cazarea, avea asigurate multiple dotări necesare bunei funcționări și deserviri, grupate într-un șir de clădiri între care piesa principală era reprezentată de corpul restaurantului. În zona centrală a ansamblului, într-un spatiu plantat, au fost amplasate câteva terenuri de sport și un cinematograf în aer liber cu o capacitate de 1000 de locuri. Întreaga arhitectura a ansamblului se baza pe simplitatea și modernitatea volumelor, dar clădirea restaurantului, probabil de inspirație "Le Corbusier", a fost reușita complexului, devenind emblematica pentru acea perioadă proaspăt eliberată de arhitectura realismului socialist. Formula volumului compact de etaj suspendat pe un parter liber, deschis, sustinut de stâlpi metalici de secțiune mică și de câteva pile de zidărie, constituie efectul surpriză al compoziției. O rampă deschisă, acoperită cu o copertină amplă, leagă parterul deschis de etajul cu un volum bine definit. Cea mai mare parte a celor 2000 de sezoniști care ocupau ansamblul Eforie II, precum și vizitatorii ocazionali veniți din afară erau clienți permanenți și simultani ai restaurantului la orele de vârf, la orele de masa și în serile de vară până noaptea târziu. Studiul compozitiei de ansamblu, în toate variantele proiectate până la construcție, a rezervat restaurantului poziția cea mai vizibilă. Un restaurant cu o capacitate atât de mare de deservire suferă de lipsa de intimitate și tinde să iasă din scara arhitecturală adecvată programului său. Din aceste dificultăți s-au născut ideile de bază ale partiului: diminuarea efectului negativ al apropierii de șosea prin crearea de spații interioare incluse în perimetrul construit (curți interioare), fragmentarea spațiului acoperit și închis în săli cu o capacitate relativ redusă, realizarea unei sinteze spațiale care să permită o expresie unitară și caracteristică. Într-un singur volum pe două niveluri au fost cuprinse patru funcțiuni: cantină, restaurantul, mici magazine și serviciile aferente acestor funcțiuni. Restaurantul ocupă parterul complet deschis, grupând, într-un spatiu unic, zona meselor, barul, platoul de dans și podiumul orchestrei. Fostul spatiu al cantinei-restaurant de la etaj era format din patru săli mici de formă pătrată, cu o capacitate de câte 120 de locuri fiecare, și o sală mare, dreptunghiulară, cu 260 de locuri. Sălile de mese de la etaj aveau și au încă registre întregi de pereți-cortină din sticlă cu ochiuri mobile. Către curțile interioare, pereții-cortină lipseau. Pereții-cortină exteriori ai cantinei-restaurant și ai magazinelor adiacente au fost, se pare, utilizați aici pentru prima dată în România. Pe perimetrul fiecărei săli s-au montat perdele mobile de aluminiu eloxat, permițând atât reglarea luminii naturale, cât și izolarea vizuală a uneia sau a alteia dintre săli, în cazul când i s-ar fi dat temporar o altă destinație. Integrarea unor spații comerciale în volumul general al complexului și tratarea arhitecturală unitară a acestora, prin interferarea lor cu curțile interioare de la etaj și cu spațiul cantinei-restaurant, au consacrat o nouă schemă funcțională, modernă și inovatoare în contextul poststalinist, preluată adesea la alte ansambluri de arhitectură. Pe acest șantier a fost folosit, pentru prima dată în România, un nou material de finisaj, introdus pentru aspectul său plăcut și pentru economia proiectului: dalele de mozaic în două culori, de 20/20 sau 25/25 cm, cu un singur desen decorativ, care au fost utilizate în toate holurile hotelurilor și în sălile cantinei; datorită așezării lor variate și combinațiilor diferite de culoare s-a reușit să nu se repete niciodată același model în cele peste 30 de situații în care se întâlnesc; având un aspect deosebit de plăcut, ele au înlocuit toate pardoselile mai costisitoare, realizându-se astfel o economie importantă. Modelul în valuri al dalelor a devenit sigla proiectului 5+5. Arhitectul Cezar Lăzărescu, șeful de proiect al întregului complex, este autorul moral al litoralului românesc. Apreciat de șeful statului de atunci, Gheorghe Gheorghiu-Dej, arhitectul Cezar Lăzărescu a avut abilitatea de a relansa și de a impune o arhitectură modernă în concordanță cu cea practicată în sfera occidental-europeană. El a devenit specialistul prin excelență în domeniul arhitecturii litoralului, consultat personal de șefului statului - fapt benefic pentru societatea românească în sensul deschiderii către o arhitectură fără constrângeri ideologice, ca și al formării unei atitudini favorabile față de practica de arhitectură. Obiectivul propriu-zis, Restaurantul Perla Mării, se pare că a fost proiectat de arhitectul Nathan Stopler despre care profesorul Mihail Caff spunea: Cred că cel mai talentat dintre noi a fost Nathan Stopler. Probabil că, având acte depuse pentru emigrare în Israel, unde de altfel a și murit, el nu a putut semna direct ca șef de proiect. Cu un umor deosebit, după finalizarea și recepționarea cu fast a Restaurantului Perla Mării și după un oarecare timp în care va frecventa restaurantul-cantină, Nathan Stopler va remarca: de fapt, la un restaurant, cel mai important lucru nu este arhitectura!". În prezent, restaurantul Perla Mării este închis.(http://www.inforom-cultural.ro/5+5/cladire-perla.php)
  • Descriptori: plajă; digul Steaua de Mare; plaja Steaua de Mare;Restaurantul Perla Mării; Oficiul P.T.T.R; oficiu poștal; Poșta Română; Marea Neagră; stațiune; turist; peisaj; vară; litoral;
  • Editura: Editura Meridiane
  • Expediată: Da
  • Data expedierii: 06 august 1962

Localizare
  • Regiune/Zona geografica /Context spatial: Dobrogea
  • Localitate: Eforie Nord
  • UAT: Oraș Eforie
  • Județ: Constanța
  • Adresa actuala: Aleea Perla Mării; Bulevardul Republicii
  • Stat: România

SIMILARE
STOMFF_CP_025_a_6553_litoral_Eforie_Nord; STOMFF_CP_026_r_6553_litoral_Eforie_Nord STOMFF_CP_063_a_6572_litoral_Eforie_Nord; STOMFF_CP_064_r_6572_litoral_Eforie_Nord STOMFF_CP_085_a_6583_litoral_Eforie_Nord; STOMFF_CP_086_r_6583_litoral_Eforie_Nord STOMFF_CP_099_a_6590_litoral_Eforie_Nord; STOMFF_CP_100_r_6590_litoral_Eforie_Nord STOMFF_CP_107_a_6594_litoral_Eforie_Nord; STOMFF_CP_108_r_6594_litoral_Eforie_Nord STOMFF_CP_133_a_6607_litoral_Eforie_Nord; STOMFF_CP_134_r_6607_litoral_Eforie_Nord STOMFF_CP_139_a_6610_litoral_Eforie_Nord; STOMFF_CP_140_r_6610_litoral_Eforie_Nord STOMFF_CP_141_a_6611_litoral_Eforie_Nord; STOMFF_CP_142_r_6611_litoral_Eforie_Nord