MAREA NEAGRĂ. SIUT-GHIOL. EFORIE. VASILE ROAITĂ. CONSTANȚA. MAMAIA
- Nume actual subiect: Colaj cu cinci fotografii de la malul Mării Negre
-
Descriere:
În prima fotografie din stânga sus în prim-plan se observă două ambarcațiuni cu vele pe malul Lacului Siutghiol și turiști care se află pe mal. În plan îndepărtat se vede lacul; A doua fotografie din stânga jos are în prim-plan plaja Belona unde se văd mai mulți turiști care stau la soare pe cearceafuri sub umbrele, iar în plan îndepărtat se observă Hotel Belona și Marea Neagră; A treia fotografie este o vedere de sus și are în prim-plan plaja din Eforie Sud și o barcă trasă la mal. Lângă barcă sunt câteva persoane. În plan îndepărtat este Marea Neagră; A patra fotografie din dreapta sus are în prim-plan un copac și faleza Cazinoului din Constanța unde se văd mai mulți turiști care privesc marea. În plan îndepărtat se vede Marea Neagră; A cincea fotografie din dreapta jos are în prim-plan plaja din Mamaia unde se văd mulți turiști. În plan îndepărtat se vede un dig pe partea stângă și Marea Neagră pe partea dreaptă a digului.
- Autor subiect: G. M. Cantacuzino
- Datare subiect: 1940
- Tip imagine: monocrom
- Cod LMI: CT-II-m-A-02880
-
Observații:
Lacul Siutghiol (Süt gölü, în traducere Lacul de lapte) are o lungime de 7,5 km si o latime de 2,5 km și este separat de mare printr-un cordon litoral, pe seama căruia a luat naștere plaja Mamaia. Fostul țărm al mării, în zona căruia s-a instalat lacul, este constituit din depozite de vârstă jurasică, cretacică și sarmațiană, reprezentate mai ales prin calcare. În partea vest a Lacului Siutghiol, în dreptul localității Ovidiu, apare o mică insulă formată din depozite de vârstă cretacică. În partea de sud a Siutghiolului se află Lacul Tăbăcăriei. Ambele lacuri conțin apă dulce, care deversează în mare în vecinătatea Institutului de Cercetări Oceanografice, nivelul său piezometric fiind cu 2.50 m deasupra celui al Mării Negre. Atât pe marginea vestică, precum și pe fundul lacului, este cunoscută prezența a numeroase izvoare de apă dulce care alimentează lacul. (https://locuridinromania.ro/judetul-constanta/orasul-constanta/lacul-siutghiol.html); Hotelul Belona a fost ridicat la cererea marelui arhitect George Matei Cantacuzino. Acesta a mai avut și alte îndeletniciri ce au marcat istoria noastră, anume pictor și scriitor român, un reprezentant al modernismului moderat și cel mai prolific teoretician al arhitecturii din România. Imobilul a fost contruit între anii 1934-1940 și este o arhitectură modernă având la bază principii clasice de compoziție și volumetrie, ce pot fi regăsite și la Hotelul Rex din Mamaia construit tot în intervalul acelorași ani, dar și alte construcții din București sau Brașov. G. M. Cantacuzino se foloseşte frecvent de forme metaforice pentru a da semnificaţie spaţiului construit. Hotelul Belona, asemenea unui pachebot care sparge valurile, simbolizează progresul şi puterea omului asupra mării, notează arhitectura-1906.ro. În zona hotelului a fost amenajată și gara Belona, dar și capul de linie pentru autobuze ce făceau curse între Constanța și Eforie Nord, dar și o stație de taxi, după cum relatează uct-media.com. Din nefericire, în 1960 gara a fost demolată. Hotelul a fost modernizat în anul 2003 şi a fost catalogat la 3 stele. El dispune în prezent de 4 etaje, lift modern, restaurant principal, autoservire, bar, parcare, terasă, centrală termica proprie, scări de acces, coridoare, rampă pentru persoanele cu handicap. (https://focuspress.ro/istoria-hotelului-belona-din-eforie-nord-construit-asemenea-unui-pachebot-care-sparge-valurile/); Ing. Anghel Saligny este cel care a pus bazele construcției falezei și a promontoriului pe care se situează acum Cazinoul. Astfel, la începutul lunii august 1903 s-a decis începerea construirii unui bulevard la malul mării. Cu o lungime de 600 m, pleca din port și se întindea până la Hotelul Carol (în prezent este Comandamentul Marinei). Bulevardul s-a numit inițial Principele Nicolae, apoi redenumit Țarul Nicolae al II-lea, ca urmare a vizitei acestuia din 1914. După Primul Război Mondial a devenit B-dul Alexandru Averescu. În timpul regimului comunist a avut nume specific socialismului. În prezent, faleza nu are nume și este strict pietonală. (https://www.turistulliber.ro/atractii-turistice/judetul-constanta/orasul-constanta/faleza-cazinoului-centrul-plimbarilor-in-aer-liber/); Eforie Sud este cea mai veche stațiune de pe litoralul românesc. Localitatea a fost înființată de Ioan Movilă şi Elena Movilă, familie boierească din părțile Moldovei, la 1899, atunci când s-a pus piatra de temelie a hotelului Movilă. La început stațiunea a purtat numele de Băile Techirghiol-Movilă, mai apoi Băile Movilă sau Techirghiol-Movilă. Ioan Movilă a fost un moșier cu idei înaintate, formate cu ocazia studiilor făcute în Apusul Europei, care a cunoscut stațiunile balneare din Europa, apreciind valoarea terapeutică a nămolului lacului Techirghiol și a razelor solare marine, valoare confirmată de către oamenii din aceste locuri, de legendele locale, de rezultatele obținute de medicii militari care tratau aici pe militarii suferinzi din Divizia Dobrogeană încă din 1894. El a luat hotărârea de a întemeia pe moșia cumpărată, o stațiune balneară între plaja mării și lac, în 1899. Cu fonduri din exploatarea moșiei sale și cu împrumuturi făcute la băncile vremii, Movilă inițiază aducerea unor medici și chimiști din Viena pentru analiza apei și a nămolului apoi începe construcția celor două hoteluri – azi Hotel Parc și un sanatoriu pentru băi calde de nămol cu 50 de cabine. Planurile de construcție sunt făcute și conduse de arhitectul Ivanovici și inginerul Zissu, iar pentru construcție au fost aduși meșteri zidari cu familiile, cum au fost familia Panait și Cristu, cărora le și construiește locuințe provizorii. În primăvara anului 1902, construcțiile au fost terminate, iar Movilă a întreprins o amplă acțiune de reclamă în țară și peste hotare pentru a atrage vizitatori. Băile și hotelurile au fost deschise în perioada 15 iulie-15 august 1902. Apoi Ioan Movilă a mai luat hotărârea de a parcela și moșia dintre ape, în locuri de casă, pe care să le vândă cu scopul de a se clădi aici și alte vile și hoteluri pentru turiști. La 15 ianuarie 1904 Ioan Movilă moare, dar familia condusă de Elena Movila continuă vânzarea locurilor de casă pe care se construiesc noi vile și hoteluri începând din anul 1905. În perioada 1903-1906 se construiesc aproximativ 50 de vile și hoteluri ca: vila Colonel Negrea, vila Cleopatra (azi Cupidon), vilele Sachelarie, Călinescu, Smântânescu, Predescu, Flora, hotelul Popovici și vila Ing. Zissu construită alături de hotel Parc, vilă care a fost reparată și refăcută în 1967. Tot în această perioadă, se construiesc și anexele comerciale ale centrului, clădiri care astăzi sunt locuințe. În 1909, Eforia Spitalelor Civile din București, înființează pe malul mării, Sanatoriul pentru combaterea tuberculozei osoase la copii, construit provizoriu, cu instalații de băi calde, aplicații de cataplasme și helioterapie. Până în 1916, ia ființă în jur, un parc cu flora montată, cu scop recreative, dar și pentru consolidarea terenului nisipos. În anul 1925, Eforia Spitalelor Civile din București a adus aici pe doctorul Victor Climescu, care după cel de-al doilea război mondial înfăptuiește aici a adevărată școală românească de chirurgie osteo-articulară pentru combaterea tuberculozei osoase. Peste 50.000 de suferinzi au trecut prin acest sanatoriu până în anul 1968. Stațiunea Eforie Sud nu a avut străzi până în 1920, deși ea fusese construită, la început, pe baza unui plan de sistematizare întocmit în 1906 de către arhitectul Arta Florescu, membru al familiei Movilă. Spre vile se mergea pe alei și poteci, care plecau din șoseaua centrala Constanța-Mangalia. Prin 1920, un om de inițiativă – Constantinescu (i se spunea Căpitanul) a organizat transportul cu pontonul pe lacul Techirghiol. Pontonul era de fapt o plută mare, fixată pe niște bacuri, și mișcată de un motor cu ardere internă, ce făcea 20 de minute de la Techirghiol la Movilă (azi, Eforie Sud), depunându-și pasagerii pe malul unde Ioan Movilă ridicase sanatoriul pentru băi calde și nămol și hotelul menționat. În septembrie 1916, populația din Movilă este evacuată din stațiune. Hotelurile, vilele și băile rămân la dispoziția armatei germano-bulgare. Construcțiile au stagnat, urmând să fie reluate după 1919. Încă din 1919, se pun bazele societății anonime Techirghiol- Movilă cu scopul de a se vinde locuri de casă formate pe moșia Movilă parcelată, acțiune desfășurată acum sub conducerea lui Sever Movilă, a Artei Florescu și a altor membri ai familiei. Acum se inițiază un nou plan de sistematizare cu locuri de casă între 600 m² și 1000 m², iar perimetrul construibil a fost zonal după felul construcțiilor, în zona hoteluri, zona vile, zona obiective comerciale, precum și zona industrială, drumuri, străzi și alei. Până în 1938, se construiesc în stațiune după acest plan aproximativ 500 vile, hoteluri și case de locuit. Stațiunea ajunge astfel să poată găzdui în 1938 până la 20.000 vizitatori pe sezon. Profesorii Mrazec și Marius Sturza, apreciind dezvoltarea stațiunii între 1930-1939, precizau într-o prezentare propagandistică că: Stațiunea balneară Carmen Sylva este una dintre cele mai mari stațiuni din țară. Nu există în Europa o stațiune balneară care într-un timp atât de scurt să fi luat un avânt atât de impunător. Societatea Movilă construiește clădirea actualelor hale, inițial cu scopul de a servi ca garaje, magazii și locuinței la etaj (între 1930-1939). După 1939 s-a construit Cazinoul de azi. În 1927 se termină linia de cale ferată și gara, toate asigurate prin munca ieftină a ostașilor din armata căilor ferate, condusă de general Ionescu din cavaleria regală. Spre sfârșitul perioadei 1920-1935, s-a construit biserica locală Sf. Ioan Botezătorul și școala, din inițiativa locuitorilor stabili, cu ajutorul familiei Movilă, care donează prin societare loturile și contribuie cu materiale și bani. Conducerea administrativă a fost îndeplinită în perioada 1918-1927 de către Primăria satului Tuzla. În 1928 stațiunea Movilă a devenit comună rurală, iar în 1929 comună urbană și i se schimbă numele în Carmen Sylva. Din 1948, stațiunea s-a numit Vasile Roaită, iar din 1962 numele i s-a schimbat în Eforie Sud. (https://www. info-eforiesud.ro/despre-eforie/istoric/); 20. Stațiunea Mamaia a început să fie construită din necesitatea poporului român de a avea o plajă amenajată, modernă, după ce fosta plajă La Vii nu se mai putea folosi din cauza noului port maritim din 1899. Meritele primelor amenajări ale stațiunii Mamaia îi revin primarului din acea vreme, Ion Bănescu. Astfel, inaugurarea noii stațiuni(Mamaia) a avut loc pe 22 august 1906, iar turiștii din acea vreme au putut vedea primele spații turistice pe cordonul de nisip dintre mare și Siutghiol.(https://a1.ro/news/social/nu-o-sati-vina-sa-crezi-iata-cum-arata-mamaia-in-urma-cu-mai-bine-de-100-de-ani-istoria-statiunii-id787090.html)
-
Descriptori:
Lacul Siutghiol;
Hotel Belona;
faleza;
plajă;
stațiune;
turist;
umbrelă;
ambarcațiune cu velă;
peisaj;
vară;
- Editura: Combinatul Poligrafic Casa Scânteii
- Expediată: Da
- Data expedierii: 25 iunie 1958
