BUCUREȘTI - CALEA VICTORIEI
- Nume actual subiect: București - Calea Victoriei între Palatul CEC și Palatul Poștelor
-
Descriere:
Vedere de ansamblu pe Calea Victoriei. În partea stângă se vede Palatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie, iar pe partea dreaptă Palatul Poștelor, care găzduiește Muzeul Național de Istorie a României. Pe bulevard se văd o trăsură și mai mulți pietoni.
- Autor subiect: Palatul CEC: arhitect Paul Gottereau; sulptor decorator Athanasie Constantinescu; inginer Ion Socolescu; Palatul Poștelor: arhitect Alexandru Săvulescu
- Datare subiect: Palatul CEC: 1897-1900; Palatul Poștelor: 1894-1900
- Tip imagine: monocrom
- Cod LMI: B-II-m-A-19845; B-II-m-A-19843
-
Observații:
Calea Victoriei din București, acest loc de promenadă și centru al vieții sociale și culturale din capitală, a fost de-a lungul timpului martorul unui lung șir de momente, evenimente și tranziții din istoria națională. Denumirile diverse purtate de-a lungul existenței sale au reflectat toate aceste schimbări prin care a trecut orașul.
Actualul său nume a început să fie folosit din data de 8 octombrie 1878, după intrarea triumfală în capitală, pe acest drum, a trupelor armatei române victorioase în Războiul de Independenţă, cunoscut în istoriografie sub numele de Războiul Ruso-Turc.
Până în acel moment, strada era cunoscută sub numele de Podul Mogoșoaiei, dobândit după ce domnitorul Constantin Brâncoveanu a achiziționat satul Mogoșoaia și a construit un drum direct către palatul său ridicat acolo, în 1692. Motivul pentru care i-a fost atribuită denumirea de „pod” este acela că strada era pavată cu trunchiuri secționate de copaci, care îi confereau acest aspect.
Vechiul Pod al Mogoșoaiei, în segmentul său inițial dintre biserica Sărindar, locul actualului Cerc Militar, și Piața Victoriei, purta numele de Drumul Brașovului și nu făcea parte din perimetrul urban al Bucureștiului înainte de schimbările aduse de Constantin Brâncoveanu. Pe aici era stabilită ruta descărcării mărfurilor din Brașov și Lipsca (orașul Leipzig din Germania), destinate Târgului din Lăuntru, în apropierea Curții Vechi Domnești. Porțiunea sa mai recentă, de la actuala Piața Națiunilor Unite la Cercul Militar, era denumită Ulița Mare spre Sărindar.
Reunind case boierești, biserici, hanuri, hoteluri, magazine de lux, prăvălii, cafenele alături de numeroase instituții de prestigiu, în special de natură economică, dar și culturală, strada a devenit în mod organic epicentrul vieții bucureștenilor. Nu întâmplător, în anul 1937, Calea Victoriei a fost aleasă pentru amplasarea Palatului Regal, în timpul domniei regelui Carol al II-lea.
În această carte poștală din anii 1970 sunt surprinse câteva dintre monumentele care contribuie la atmosfera eclectică a Căii Victoriei: Hotelul Capitol, construit la începutul secolului al XX-lea, cu fațada baroc, Hotelul Casa Capșa, clădire de la mijlocul secolului al XIX-lea, cu o arhitectură neoclasică, și Palatul Telefoanelor, care se înalță în spatele Hotelului Capitol, reprezentativ pentru stilul art deco.
Astăzi, Calea Victoriei continuă să fie inima culturală și socială a Bucureștiului, găzduind muzee, teatre, galerii de artă, cafenele și magazine care atrag atât localnici, cât și turiști din întreaga lume.
-
Descriptori:
București;
Calea Victoriei;
peisaj urban;
clădire;
pieton;
trăsură;
oraș;
vedere de ansamblu;
Palatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie;
Casa de Economii și Consemnațiuni;
palat;
Muzeul Național de Istorie a României;
stil arhitectural;
Palatul CEC;
Palatul Poștelor;
trăsură;
pieton;
centru istoric;
stil neoclasic;
stil Beaux-Arts;
- Editura: Librăria P. Suru
- Expediată: Nu
- Regiune/Zona geografica /Context spatial: Muntenia
-
Localitate: București Sectorul 3
- UAT: Municipiul București
- Județ: București
- Adresa actuala: Calea Victoriei nr. 12-13
- Stat: România
2
