Colecția Andrei Ștomff

Nume actual subiect: Mănăstirea Cozia

Descriere: Vedere de ansamblu a Mănăstirii Cozia, având in centrul imaginii biserica mare a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”

Datare subiect: 1387-1391

Tip imagine: monocrom

Fotograf: Hedy Loffler

Cod LMI: VL-II-a-A-09697

Cod RAN: 167927.01

Observații: Mănăstirea Cozia a fost ridicată de Mircea cel Bătrân între 1386-1390. A fost inaugurată la 18 mai 1388, prin hrisovul voievodului Mircea cel Batrân care spunea: "...a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimăneşti pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă". Hrisovul este şi actul de atestare a localităţii Călimăneşti (judeţul Vâlcea). Pictura interioară a fost făcută între anii 1390 - 1391. Mircea cel Bătrân s-a preocupat permanent de înzestrarea şi înfrumuseţarea mănăstirii prin întărirea drepturilor de proprietate asupra mai multor sate şi moşii. De asemeni îi va da dreptul de exploatare a sării din salinele de la Ocnele Mari. Mănăstirea avea robi ţigani care erau folosiţi atât la exploatarea sării, cât şi la spălarea nisipurilor aurifere de pe Olt şi Valea lui Stan de pe Lotru. Lăcaşul de cult a primit donaţii din partea domnitorilor care au urmat. Astfel, până la 1500 sunt date 16 asemenea hrisoave prin care domnitorii întăresc posesiunile sale. De-a lungul timpului, mănăstirea a fost reparată şi renovată de multe ori de domnitori ca Neagoe Basarab, Radu Paisie, Constantin Brâncoveanu. Ultima renovare şi consolidare s-a făcut între 1958 - 1959 de către guvernul României la intervenţia patriarhului de atunci, Justinian Marina. De remarcat că în timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna care-i poartă numele, iar între 1512 - 1521 s-a refăcut pictura. Constantin Brâncoveanu a construit la 1706 - 1707 pridvorul, în cunoscutul stil numit după numele său "brâncovenesc". Cele două biserici, biserica mare şi biserica bolniţă au fost restaurate în 1985 respectiv 1986. Aici a slujit renumitul preot Radu Şapcă, participant la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească. Mănăstirea Cozia a constituit şi un important centru de cultură românească. Prin hrisoavele domneşti 1415, 1419, 1436, 1448, se atestează că aici funcţiona o "şcoală mănăstirească" încă din 1415. Mardarie Cozianul alcătuieşte la 1696, Lexiconul slavo-român necesar şcolii. În corpul de clădiri de pe latura estică a fost amenajat un muzeu în care sunt expuse monede, tipărituri vechi, obiecte si podoabe de cult, printre care se pot menţiona: epitaful din 1396, o Evanghelie din 1644 (tiparită de mitropolitul Varlaam), Psaltirea în versuri a lui Dosoftei - 1673, un anteriu al preotului Radu Şapca, pe care Cuza l-a numit aici curator-civil. Aşezământul monahal a fost restaurat in întregime între anii 1958-1962, când s-au consolidat chiliile şi cele două paraclise. Lucrările de restaurare au continuat şi după 1970, când s-a introdus încălzirea centrală, iar biserica a fost acoperită cu tablă de aramă. După cum menţionează documentele vremii, începând cu anul 1415, la Cozia a funcţionat până în secolul al XVIII-lea o şcoală mănăstirească. Din secolul al XIV-lea Cozia devenea unul dintre cele mai importante centre culturale. Crucea de pe turla este din timpul lui Mircea cel Bătrân, iar policandrele din naos şi pronaos au fost dăruite mănăstirii de domnitorul Constantin Brâncoveanu. Clădirile au fost refăcute de domnitorii Bibescu şi Ştirbei între anii 1850-1856. Tot atunci s-au construit şi două pavilioane din care se mai păstrează cel din stânga, care a fost reşedinţa domnească de vară. În pronaos se găsesc mormintele voievodului Mircea şi al monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, călugariţă după moartea fiului ei şi decedată în 1605. Piatra funerară a domnitorului este o copie a celei originale şi datează din 1938. Biserica mare, faza I de construcţie, cu hramul "Sfanta Treime", a fost construită de meşteri din Moravia, după modelul bisericii sârbeşti din Crusevăţ, din piatra albă tare, între 1387-1391, ctitor fiind domnitorul Mircea cel Bătrân. Concepută după planul trilobat, clădirea a fost sfinţită la 18 mai 1388. Partea superioară a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor şi pictura din pronaos datează din timpul lui Mircea cel Bătrân.Faza II de construcţie, 1517, datează din vremea lui Neagoe Basarab, când s-a refăcut biserica şi se construieşte fântâna care îi poartă numele, după cum se vede într-un fragment de inscripţie. (sursa: http://ran.cimec.ro/sel.asp?descript=caciulata-oras-calimanesti-valcea-manastirea-cozia-de-la-caciulata-cod-sit-ran-167927.01) Hedy Löffler-Weisselberger (decembrie 1911 - decembrie 2007) a fost o fotografă româncă de origine evreiască. S-a născut la Timișoara, în Imperiul Austro-Ungar. În 1956 a fost unul din membrii fondatori ai Asociației Artiștilor Fotografi din România, unde a fost aleasă membră a Comitetului de conducere[1], și șefă a Comisiei de expoziții. Pe lângă numeroasele albume fotografice reprezentând orașe din țară și din Europa sau aspecte din viață (Copii, Copii), o foarte mare contribuție a avut-o la realizarea vederilor poștale cu peisaje alese, litoralul Mării Negre, mânăstiri sau alte edificii reprezentative, dar și coperți de discuri sau chiar fotodiscuri. sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Hedy_L%C3%B6ffler

Descriptori: Mănăstirea Cozia; lăcaș de cult; mănăstire ortodoxă; monument istoric; monument de cult; biserică; arhitectură religioasă; Bolnița „Sfânta Treime” de la Cozia; arhitectură bizantină; stil brâncovenesc; Cerdacul lui Mircea; Paraclisul Duminica Tuturor Sfinților; Paraclisul Adormirea Maicii Domnului; casă egumenească; chilie;

Expediată: Da

Data expedierii: 19 iulie 1967

CĂRȚI POȘTALE

MĂNĂSTIREA COZIA (SEC. XIV)

SIMILARE

Răsfoiți colecția