Colecția Andrei Ștomff

Nume actual subiect: Cabana Cioplea

Descriere: Vedere cu o cabană montană numită Cioplea, cel mai probabil situată în cartierul omonim aflat în partea de nord-est a stațiunii montane Predeal. În prim plan se observă trei autoturisme de epocă parcate în fața unei clădiri construită într-o arhitectură montanistă specifică anilor 40. Cabana este construit pe mai multe niveluri, cu un acoperiș abrupt, străpuns de câteva coșuri de fum din cărămidă. Locuința este înconjurată de brazi verzi. Pe fundal, se înalță munți împăduriți sub un cer senin și albastru.

Datare subiect: anii 40; anii 70

Tip imagine: color

Fotograf: C. Dina

Observații: Cabanele din anii ’40 – inclusiv cele din zona Cioplea, chiar dacă nu le mai putem identifica astăzi cu precizie – aparțin unei lumi turistice care a dispărut aproape complet. Ele au fost construite într‑un moment în care turismul montan românesc era încă intim, discret, legat de poteci, de schiul rustic și de inițiative private sau ale unor mici asociații. Majoritatea acestor cabane erau ridicate din lemn, cu fundații modeste, uneori chiar improvizate, și funcționau sezonier. Atmosfera lor era apropiată de cea a vechilor case de munte: încăperi mici, sobe de teracotă, prispă, mobilier simplu, iar confortul era secundar față de poziția în teren și accesul la trasee. În anii ’40, aceste cabane au supraviețuit mai ales datorită izolării lor. Războiul a oprit investițiile mari, iar turismul a rămas local, cu fluxuri reduse. După 1950, însă, odată cu reorganizarea turismului de stat, multe dintre aceste construcții au intrat într‑un proces lent de marginalizare. Nu mai corespundeau standardelor, nu aveau capacitate, nu puteau fi integrate în planurile centralizate. Totuși, multe au continuat să existe, fie ca puncte de popas, fie ca mici baze pentru schiori sau drumeți. Dispariția lor reală începe în anii ’60–’70, când turismul de masă devine prioritar, iar stațiunile montane sunt remodelate radical. În Predeal, pe culmea Cioplea, dar și în alte zone similare, terenurile sunt reorganizate, apar hoteluri mari, drumuri noi, rețele de utilități, iar cabanele mici sunt demolate fără ezitare. Ele nu mai aveau loc într‑un peisaj în care se urmărea capacitate mare, acces facil și infrastructură modernă. În multe cazuri, nici nu au fost documentate: pur și simplu au dispărut, înlocuite de fundații noi, parcări sau platforme tehnice. După 1990, procesul devine și mai agresiv, dar de data aceasta din alte motive. Privatizările rapide, lipsa reglementărilor clare și presiunea imobiliară au dus la demolări masive, extinderi necontrolate și construcții care au ignorat complet memoria locului. Cabanele rămase – deja puține – au fost fie abandonate, fie transformate în pensiuni fără legătură cu forma lor inițială. În multe stațiuni, inclusiv în Predeal, peisajul a fost remodelat prin intervenții brutale: defrișări, terasări, clădiri supradimensionate, pierderea totală a țesutului turistic vechi. Astăzi, cabanele din anii ’40 supraviețuiesc doar în fotografii rare, în ghiduri turistice vechi, în cărți poștale precum aceasta sau în amintirile celor care au prins ultimele lor decenii. Ele reprezintă o etapă dispărută a turismului montan românesc, una în care construcțiile erau integrate în peisaj, nu impuse asupra lui, și în care experiența muntelui era mai importantă decât infrastructura.

Descriptori: cabană; Cabana Cioplea; arhitectură montanistă; arhitectură interbelică; cabană interbelică; stațiune montană; turism montan; montan; peisaj montan; munte; Valea Prahovei; Țara Bârsei; Predeal; Pasul Predeal; Munții Bucegi; Carpații Meridionali; Cioplea; anii 70;

Expediată: Da

Data expedierii: 18 iunie 1979

CĂRȚI POȘTALE

PREDEAL: CABANA CIOPLEA

SIMILARE

Răsfoiți colecția