Nume actual subiect: Medor și Angelica: pictură realizată de Sebastiano Ricci(1659-1734) și Marco Ricci (1675-1724)
Descriere:
Subiectul tabloului, inspirat din "Orlando furioso" a lui Ariosto reprezintă momentul în care cei doi îndrăgostiți, seminuzi (modele de frumusețe clasicizantă) își scriu numele pe scoarța unui copac, încadrați de doi putti în mișcare, descendentă (cel din stânga, văzut din față) și respectiv ascendentă (cel din dreapta, redat din spate). Punerea în pagină a tabloului nostru, tipologia celor două personaje, atitudinile lor sunt comune cu cele ale lui Bachus și Ariadna din lucrarea cu același titlu aflată în Colecția Schönborn Pommersfelden Wiesentheid, o variantă mai puțin liberă a compoziției cu același titlu de la Chiswick House (Rizzi, 1989, Nr.40); trăsăturile Angelicăi sunt aproape identice cu cele ale Ariadnei, iar ale lui Medor cu cele ale lui Bachus, aspect ce ne determină să ne asociem opiniei lui Pietro Zampetti, conform căreia tabloul de la Sibiu a fost executat în deceniul doi al lui Settecento, probabil în jurul anului 1716 când a fost realizată și lucrarea din colecția vieneză.
Observații:
Lucrarea "Medor și Angelica", inspirată din "Orlando Furioso" a lui Ariosto, a fost achiziționată ca operă a școlii italiene de pictură (Ä.K) și atribuită de Frimmel (1894) lui Jacopo Amigoni, și consemnată astfel și în catalogul raționat al lui Csaki (1903). Atribuirea actuală, cea justă, o datorăm lui Roberto Longhi care scria muzeului în 1964 (cf. coresp. cu Italia) "...per me certamente Ricci e non dell'Amigoni... Buon lavoro." Aceeași opinie exprima un an mai târziu, 1965, (cf. coresp. cu Italia) Antonio Morassi care a caracterizat tabloul "Medor și Angelica" de la Sibiu drept un "bellissimo Sebastiano Ricci". În 1969 (cf. coresp. cu Italia), un alt erudit italian Pietro Zampetti, apreciind calitatea operei, fără a se îndoi de autenticitatea sa, o încadrează cronologic la sfârșitul celui de-al doilea deceniu al lui Settecento. Totodată distinsul istoric de artă italian considera că lucrarea lui Ricci de la Sibiu este legată de gustul literar al epocii și de un neoclasicism "avant la lettre".
Trebuie să precizăm în acest context că opera "Medor și Angelica" din Colecția Brukenthal prezintă ca și lucrările analoge mai sus menționate, elemente clare de rococo, în tratarea coafurilor celor două eroine, în surprinderea grației lor elegante, în bogăția, exuberanța, luminozitatea paletei cromatice, ilustrând cu claritate valoarea artistică a creației lui Sebastiano Ricci, calitatea sa de precursor de primă mărime a rococoului venețian, italian după cum aprecia cu justețe, Rodolfo Pallucchini încă din anul 1976 ("Sebastiano Ricci e il Rococo Europeo").
Sebastiano Ricci a fost un pictor italian din școala barocă târzie a Veneției. S-a născut în Belluno în 1659 și s-a mutat la Veneția la vârsta de paisprezece ani, unde a intrat în atelierul lui Federico Cervelli. A călătorit prin Emilia, Lombardia și Roma, unde a studiat operele marilor maeștri ai secolului al XVII-lea, precum Carracci, Correggio, Pietro da Cortona și Luca Giordano. A dezvoltat un stil personal, caracterizat prin culori pure și luminoase, compoziții dinamice și efecte de lumină. A executat numeroase comenzi în Veneția, Viena, Florența, Londra și Paris. A fost unchiul și mentorul lui Marco Ricci, care a colaborat cu el la unele proiecte. A murit la Veneția în 1734.
Marco Ricci a fost un pictor italian din perioada barocă, cunoscut pentru picturile sale de peisaje și designurile de scenă. A fost nepotul și colaboratorul lui Sebastiano Ricci, și a lucrat în Veneția, Roma, Florența și Anglia. A fost influențat de artiști precum Claude Lorrain, Gaspard Dughet, Salvator Rosa și Alessandro Magnasco. De asemenea, a gravat mai multe plăci după propriile sale desene, care anticipau stilul lui Piranesi.
